În oglindă

Există un manual de improvizație scris de Viola spolin. Trainerii de actorie îl cunosc. Nu vă recomandăm lectura lui pe uscat, fiindcă e un soi de spoiler-riscați să înlocuiți spontaneitatea unor procese interioare faine cu anticiparea lor. Un exercițiu destul de faimos de acolo este Oglinda.

Descrierea de mai jos nu este un spoiler, fiindcă nu poți anticipa ce ți se va întâmpla în timp real. Ne așteptăm să ți se întâmple ce vom descrie mai jos? Nu, dar cam asta tinde să se întâmple. Abia așteptăm feedback-ul de după exercițiu, să auzim povești noi de la oameni care în secunda aia strălucesc. Mereu aflăm ceva nou. Haide să vedem:

Versiunea standard – Doi jucători stau față în față. Primul generează o acțiune, partenerul îl imită cu exactitate, pe invers, ca în oglindă (inițiatorul ridică mâna dreaptă, oglinda ridică mâna stângă). În general, se nasc acțiuni de spălat pe dinți, legat șireturile, flexat mușchii, apoi se schimbă rolurile. Este un exercițiu plăcut care cere concentrare și duce spre o mai bună coordonare, atenție la partener și niște zâmbete.

Versiunea noastră – Ai visat vreodată că te uiți în oglindă și că nu arăți ca tine? Cum ar fi, pentru câteva minute, să lași asta să ți se întâmple? Când inițiatorul mișcării își pune cu adevărat problema asta, acțiunile devin libere, spontane, necesare, fascinante pentru el, oglindă și privitor. Mișcările sunt foarte lente dar continue. Nu ne interesează viteza de reacție ci ce descoperă partenerii. Când inițiezi mișcarea, poate îți vine să îți atingi sprânceana și vezi cum oglinda face același lucru cu sprânceana lui. Tu simți ceva, dar partenerul atinge altceva și simte același lucru. Când ești oglinda, cineva se uită în ochii tăi, dar simți că nu te vede cu adevărat pe tine. Până să îți dai seama, mișcările tale nu sunt ale tale. Ți se naște aceeași mirare pe care o vezi în ochii celuilalt. Simți o conexiune cu acel străin care în alte contexte poate te-ar pune pe gânduri. Dar aici știi că este un spațiu intim, că ești în siguranță, îți poți permite să ți se întâmple lucrurile astea fără să fie nevoie să le controlezi, fără să riști complicații, fără să îți vină să dai înapoi. În zece minute se dă pauză. Ești tu în pielea ta, partenerul în a lui, probabil că te întrebi cum doi oameni care poate se văd pentru prima oară se pot conecta atât de profund într-o situație atât de simplă.

Acestea fiind zise: Exercițiul conține în totalitate impactul pe care îl are versiunea lui standard. Doar că dezvoltarea coordonării și atenției devine un mijloc, ceva ce se atinge pe parcursul procesului descris mai sus.

Pare dificil? Nu este. Nu fiindcă zicem noi, ci oamenii care au trecut prin el. Noi nu dezvoltăm ca target direct aptitudini precum: concentrare, comunicare, atenție distributivă, încredere, lucru în echipă, libertate interioară, curaj, cretivitate, spontaneitate etc. Noi propunem situații diurne sau extraordinare și scopuri deosebite, total la îndemâna cursantului începător. Dacă ele sunt urmărite, duc automat la dezvoltarea aptitudinilor de mai sus, spre o satisfacție ridicată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.