Fondator, Organizator, Trainer –
Vali s-a apucat de teatru în 2002, la 16 ani, fiindcă voia să îi recite iubitei lui de atunci o poezie. Nici până în ziua de azi nu a învățat-o.
2002–2004: Curs de actorie la EuroArt. Călca prima oară la UNATC în cadrul Porților Deschise din aprilie 2003 și se gândește să se apuce serios de teatru.
2003 vara: Lucrează individual cu actorul și tenorul Alexandru Agarici. Începe să-și pună întrebări serioase despre teatru dar habar nu are ce să facă cu ele.
2003–2004: Curs de actorie la Palatul Copiilor București, ținut de Virgil Constantin, pe care îl consideră principalul său mentor datorită profunzimii și dedicarii sale. Aici începe să înțeleagă cam cu ce se mănâncă. Joacă în primul lui spectacol pe 6 decembrie 2003, o colecție de obiceiuri arhaice românești lucrate super temeinic. Rămâne cu trăirile din perioada respectivă până în ziua de azi.
2003 noiembrie–2005: Intră în SigmaArt, Fundație de teatru. Aplică ce a învățat la Palat, combină cu strategii, valori și cunoștințe. Activează pentru câteva luni în cele trei locuri.
Primăvara renunță la Palat și EuroArt. Joacă constant în tot felul de spectacole de Visniec, Ionesco, Moliere și alții. Vară lui 2004 începe să se concentreze pe regie și pedagogie.
Toamna primește și fuzionează două trupe de actorie în cadrul Sigma. Voia să facă Faust dar se trezește. Se apucă de Medeea dar adorm alții.
2005-2007: Se întoarce la Palat fiindcă își dă seamă că trebuie să mai sape în el. În 2007 se apucă de muncă, dar traseul respectiv apare în CV-uri.
2007-2010: Descoperă educația nonformală ONG-istă. Învață și apoi ține traininguri pe teatru forum, artă participativă, formare de formatori, project management și alte lucruri frumoase cu diplome colorate.
6 decembrie 2008: Pornește Școala de Actorie Go!Bananas.
Nu dă niciodată la UNATC. Are mari bucurii față de instituție, dar simte nevoia s-o ia pe altă cale. Se plimbă după el cu manuale de teorie și le experimentează pe unde face teatru. Iubește actoria. Ar vorbi într-una despre asta dacă nu i-ar da lumea coate. A ales să stea de partea formatoare a actoriei fiindcă zice:
“Dacă îmi trăiesc viața astfel încât un om să poată asimila minunile actoriei (adică eu), consider că fac un bine. Dacă mi-o trăiesc astfel încât cel puțin doi să facă asta, valorific cel puțin de două ori impactul vieții mele”.